• Sunati acum : 0756oclipa sau 0765-030-959
19Noi
2015
0
Cum convingem copilul sa pozeze

Cum convingem copilul sa pozeze

Arta fotografiei a evoluat mult in zilele noastre si odata cu ea si interesul tot mai accentuat al parintilor, de a pastra cat mai multe amintiri viu colorate si in ipostaze cat mai nastrusnice si dragalase, cu proprii copii. Inca din primele zile de viata, fotografiile fac parte din viata celor mici, prin comparatie cu perioada copilariei parintilor, care se pozau destul de rar.

Dar, daca atunci cand sunt foarte mici, sunt usor de convins sa ,, stea” la pozat, atunci cand cresc, lucrurile se complica. Desigur ca, acest lucru depinde foarte mult de temperamentul copilului in cauza, dar si de educatia data de catre parinti. Daca acasa exista un climat de respingere, de negativism fata de a expune un copil, asa cum este in cazul fotografierii, de exemplu, sigur ca si copilul respectiv aduce cu el acelasi bagaj cu care a crescut. Aici se impune o schimbare de atitudine parinteasca.

Totusi, sunt parinti care doresc sa-si pozeze copiii in diferite ipostaze si, desi acest lucru este si a fost incurajat de timpuriu, copiii nu vor sa stea si pace. Si vorbim de copii in jurul varstei de 3 ani, care chiar resping idea de a sta pe loc 5 secunde. Asta in cazul in care se doresc fotografii statice.

Fotografiile cu copii sunt cele care atrag cel mai bine privitorii, tocmai prin faptul ca cei mici emana acea nevinovatie si gingasie, care se transpune dincolo de obiectiv. Ca sunt statice sau in plina activitate, fotografiile in care apar copii, atrag atentia tuturor din cele mai vechi timpuri.

Fotografia statica si copiii

Este destul de greu, ca sa nu spun dificil, sa convingi un copil sa stea sa i se faca fotografii, el nesimtindu-se confortabil in aceasta ipostaza. I se pare chiar ciudat sa i se ceara sa stea nemiscat, altii se sperie de asceasta cerinta, devin banuitori. Mai ales cand il vad pe nenea acela cu acel lucru mare pe care il tine in mana.

Secretul sta in apropierea de copil, felul jucaus in care se face apropierea, empatia care i se arata, atentia la reactiile lui, la felul in care se intra in zona sa de confort.

Vorbitul cu el, tinutul in mana a jucariei preferate, in timp ce il asezi intr-un mod neintruziv, in pozitia care se doreste, toate acestea fac copilul sa se detensioneze, sa inteleaga ca nu i se va intampla nimic rau.

No Comments

Reply